Imi pare rau pentru intarziere, dar uneori pierd controlul asupra timpului.
So,
Sambata pe 30 iunie am pornit intr-un final spre Franta, spun intr-un final, pentru ca asa cum este modelul de fiecare data, fiecare plecare este cu peripetii!!!In ultima saptamana de gradinita(adica cu exact 2 saptamani inainte de plecare), Matei mi-a facut varicela, o chestie de altfel ok din punctul de vedere al oricarei mame, dar de loc ok pentru mine care trebuia sa plec in Franta la control si nu puteam sa o mai fac daca aveam copilul contagios. Asa ca ne-am fibrilat putin (ca doar mergeam cu un potential contagios de varicela pe o sectie de oncologie, unde vorba aia...imunitatea este ZERO) si am hotarat ca decizia tinand cont de complezitatea programului nostru dar si de potentialul contagios nu mai este a mea ci a doctoritei din Franta. Asa ca m-am pus si am scris mail... si am mai scris un mail....si am mai scris inca unul....si uite asa de luni s-a facut vineri iar eu nu stiam daca plec sau nu...asa ca vineri dimineata la ora 8 ora Frantei am dat telefon, si am vorbit direct cu dr. Valteau, care s-a scuzat ca nu a avut timp sa-mi raspunda si ca putem veni pentru ca programul este asa de complex si pentru ca este foarte greu sa mai organizam lucrurile pentru alta data, dar ca daca apare vreo leziune pe Maria sa nu o duc in locurile comune(din spital si din casuta Mc Do). Asa ca linistita am pornit sambata spre Franta.
Duminica sondat din 2 in 2 ore cu stransu pipi pentru catecolamine
Luni dimineata am pornit catre spital unde...... am facut stanga in prejur pentru ca scanner-ul s-a stricat si toate programarile au picat....
Evident ca si RV cu Dr Valteau a picat. A ramas sa fiu anuntata cum reprogrameaza, in conditiile in care eu aveam si marti si miercuri consultatii la Trousseau, programul la scanner era deja supraincarcat, Dr, Valteau avea si ea un program care era greu de modificat....
Marti 3 iulie - tratamentul la Dr Alimi, toate bune, dar ca de obicei nici un prognostic, ne vedem la urmatorul control oncologic la fel la tratament. La 12 am plecat la Trousseau unde ne-am intalnit cu chirurgul ortoped. Omul a fost super ok, a consultat-o pe Maria si mi-a spus ca este de lungit tendonul. Pentru ca l-am vazut chiar ok, si eu am fost sincera cu el si i-am spus ca nu tin in mod deosebit sa operez copilul in Franta, dar ca in Romania m-a zapacit fiecare chirurg cu alta tehnica. Ca daca stie sa faca ceva aparte, atunci fara discutie stam si operam. Doctorul a spus insa ca interventia este extrem de simpla, ca poate fii facuta de oricine, cat despre tehnica ...sa o faca fiecare pe aia pe care o cunoaste cel mai bine dar sa lungeasca copilului tendoanele. Omul a spus ca linistita pot sa fac operatia in Romania, si ca daca mai am vreun dubiu dupa efectuarea operatiei, el poate sa o mai vada pe Maria la o vizita a noastra ulterioara. Asa ca m-am linistit, si am hotarat sa fac operatia acasa, aproape de Matei si de "acasica" (cum spune Maria).
Miercuri 4 iulie - consultatia cu dr. Forin la Trousseau de dimineata, totul la fel, fara laxativ, fara oxibutinina si FARA PAMPERS. Asta e mai nou. Cand a vazut ca este in pampers m-a intrebat ca de ce mai poarta...iar eu i-am raspuns sincer...pentru ca nu m-am gandit sa nu-i mai pun. Asa ca....dam pampersul jos!!! Ne vedem la urmatorul control oncologic pentru examen urodinamiq. Fuga inapoi la Institut unde aveam de facut CT-ul, la fel am rugat la spitalul de zi sa-i puna perfuzica si au fost de acord, asa ca am scapat de chinuiala de jos de la imagistica, dupa care am plecat la casuta sa hranim copilul in asteptarea intalnirii cu Dr. Valteau. Intalnirea cu Dr a fost cum nu se poate mai buna, Maria nu a mai planc, s-a jucat cu dr, a incantat-o cu rasul si cu topaiala ei, si vesti bune, ficatul incepe si el sa se vindece, nimic de operat..ce se vede pe CT dupa parerea lor sunt cicatrici pe locul unde a fost tumora. De acum venim la controale la 6 luni. Totul s-a incheiat cu bine, vestile au fost cum nu se poate mai bune, asa ca am rasuflat inca o data linistita.....
Joi 5 iulie - intoarcere acasa. La aeroport inainte de imbarcare de obicei o sondez ca sa nu ma chinui in toaleta mica din avion, asa ca m-am dus la baie sa-i fac pipicul. Cand am dezbracat-o...pe piciorusul drept...prima vezicula de varicela. Dupa vreo 3 ore, in avion...o mangaiam pe cap doara doara adoarme....cand in par....aproape de frunte...a 2-a vezicula....
Am fost asa de fericita ca macar a asteptat mititica sa ajungem acasa.....
Si a facut o varicela......de nu mai stiam cum sa suflu si cum sa o mai iau in brate....nu cred ca a ramas milimetru din pielicica ei fara buba....Si acum are pete rosii pe piele, cred ca nu-i vor mai trece niciodata, pe spate este inca ca un dalmatian...
